Royal place of pace

-Ah, acum imi pare rau ca nu am inteles. Spun eu, asezandu-ma insa pe umarul ei.
-Sper ca nu e nimic, daca ma asez acum pe umarul tau.

-Sigur, multumesc. Spun eu.
-Ai o gradina foarte frumoasa.

Stateam pe umarul ei si admiram gradina.

-E frumoasa toamna.

-In fiecare anotimp are ceva special, bunicul meu ii spune casa anotimpurilor.
Spuse Dae, continuand sa povesteaca fiecare intamplare placuta si neplacuta petrecuta la bunici

Stateam pe umarul ei si ascultam interesata ceea ce povestea.

-Inteleg. Spun eu, stand pe umarul ei si comparandu-mi inaltimea mea care, daca stateam js ca pe scaun pe umarul ei, capul meu, nici nu ajungea la urechea ei. Trebuia a ma ridic in picioare pe umarul ei, pentru ca sa fiu la nivel cu urechea ei.

Ma ridic in picioare pe umarul ei si appoi constat ca trebuia sa stau pe varfuri si imi pun capul la nivelul urechii ei:

-De cati ani au venit bunicii tai in Irlanda?

-Stii, mi-ar place sa locuiesc intr-o casuta de papusi daca ai asa ceva si as putea sta pe acelasi raft cu papusile tale, oricand veti avea musafiri. Spun eu, presupunand ca o fetita asa draguta ca ea, trebuie sa aiba si papusi cu care se juca cand era mica.

-Pentru mine nu caci eu am potiunea micsorarii si recunosc am cam ajuns dependenta de ea.

-Din pacate nu exista leac pentru dependenta. Trebuie doar vointa.