O intalnire cu o extraterestra

O seara de vara. Un student tocilar si fara prieteni lucra la o statie radio cu care sa comunice sperand cu alte planete. O statie care sa fie cat un radio de mica dar care sa aibe o putere mai mare decat a radiotelescoapelor.

Lum:

Eram pe baza de pe Marte, in casa de vacanta ascultand muzica la radio cand programul se intrerupsese si aud o voce:

-Alo, aici pamantul, e cineva acolo?"

Imi iau imediat statia de emisie receptie si o fixez pe frecventa respectivului post de radio ca sa pot raspunde si eu.

-Aici planeta Marte, te auzim clar si bine. Numele meu este Lum.

Nana

Acel băiat tocilar era oarecum o cunoștință a Nanei. Mai mult de familie , decât să fie prieteni cu adevărat, ea nu avea prieteni. Profita de faptul că el mereu avusese un crush pentru ea și mai trecea pe la el când nu își găsea unde să doarmă.
Împinse ușa cu bocancul și îl găsi vorbind la o stație ciudat.
”Ce dracu faci?” întrebă ridicând o sprânceană.

Printre haraielile si baraielile iminente ale unei statii radio care transmite de la departare, se auzi vocea mea feminina dstul de clar.

-Aici planeta Marte, te auzim clar si bine. Numele meu este Lum.

Eu asteptam sa vad daca respectivul baiat imi va raspunde.

Mai luă un fum din țigara dintre buze și se apropie de ciudat, ascultând atent aceea voce.
”Oh Doamne, nu spune că ți-ai creat un fel de stație erotică. Nu credeam că poți să ai atâta minte încât să ai fetișuri cu extraterestre” îl dojenii, crezând că vocea nu e reală și o crease el.

-E o statie reala, mai puternica decat SETI. Stii, sunt japonez, si la asta ne pricepem noi, miniaturizare. Nu e o statie obisnuita, ci una care are incorporata o serie de mini radio telescoape spatiale si un micro computer cu programul SETI. Raspunse baiatul.

Lum:

-Aici Lum, ma auzi? Mai esti pe frecventa? Intrebasem eu sperand sa ma auda si sa raspunda.

OOC: Baiatul e personaj non-player deci poti sa il joci si tu nu doar eu.

”Dude... ce droguri ai luat că vreau și eu...” îl luă ea peste picior, fără să-i dea crezare.
Nana era o fire prea sceptică pentru a crede în lucruri de genul. Ea era taman popa necredinciosul.
”Suntem aici” răspunsese tânărul cu entuziasm, iar bruneta își rotise ochii.
”Vorbește în numele tău, cap sec.”

Imi folosesc tehnologia si localizez de unde venea semnalul.

-Am reusit sa va localizam. Sper ca nu va suparati ca vom veni in vizita. Spun eu apoi ies afara din casa indreptandu-ma catre nava mea.

O nava super luminica ca a mea, parcurgea distanta Marte-Terra in doar cateva minute. Urma sa le demonstrez cat de rapida poate fi.

”Oh crapp, this shit is for real?” se înecă în tutun și stinse țigara pe masă nepoliticos și se uită urât la el.
”Ți-am spus de la început că vorbesc serios..” mormăi el, apoi se ridică în picioare , țopăind nerbădător.
”Tu chiar nu realizezi în ce ne-ai băgat...”
Credea în supernatural și în forțele răului , din moment ce era o blasfemie. Combinația de specii întrunită la ea nu era normal, vampir-înger. Ironic. Tocmai potrivit pentru ea. De aia se temea ca specia extraterestră ar putea fi violentă.

In mai putin de 10 minute o nava gigantica, un colos al spatiului isi facu aparitia intunecand cerul.

 

Pe langa acest colos al spatiului, statia spatiala internationala arata precum un automobil pe langa un tir.

Din imensa nava se desprinse o nava mai mica, un modul de aterizare care isi gasi locul intr-o parcare din apropiere si din el cobori o fata tanara la aproximativ 16 ani cu parul de culoare verde, lung pana la genunchi ce parea ca nu a fost tuns niciodata, ochii de un albastru inchis patrunzator ca al safirelor, iar parul un pic dezordonat in jurul urechilor lasa sa se vada urechile alungite si ascutite si in cap avea 2 coarne. Era imbracata doar intr-un costum bikini cu design tigru, de parca abia venise de la plaja. Si in picioare purta cizme lungi pana la genunchi cu un model asemanator costumului bikini. Fata se indrepta catre locul de unde primise semnalul, localizandu-l cu o precizie uimitoare. Apoi gasi un loc in apropiere stand si asteptand cuminte. Nu avea nici un gand agresiv.

”Să nu faci nicio tâmpenie, doar mergi și taci” îi poruncii Nana ,trăgându-l de ureche după ea afară. Tipul era destul de docil cât să nu se răscoale, mai ales că ea era mult mai puternică decât el, având și genă de vampir pe lângă cea de înger.
Rămase la o distanță precaută față de cealaltă tânără și își drese glasul.
”Să înțeleg că ne poți vorbi limba?” o întrebă direct, dându-i drumul tipului și acesta se dezechilibră și căzu pe pământ.

-Da. Cunosc toate limbile de circulatie internationala si cateva limbi mai importante precum si limbile apropiate acestora. Pot vorbi: Engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, portugheza, rusa, chineza si japoneza si esperanto, urdu si volapuk, ultimele 3 fiind limbi care le folosim doar intre noi, in spatiu sau pe planeta mea.
Cand am fost la scoala, am fost la profilul limbi straine. Iar la noi legea ne obliga sa cunoastem cel putin 5 limbi straine pentru a fi admisi la scoala de piloti spatiali. Si la noi e normal sa poti vorbi 10-12 limbi straine.
Urdu e limba mea materna. Le explic eu.

Nana își arcui sprânceană și își dădu imediat ochii peste cap.
”Era o întrebare de genul cu răspuns Da și Nu, nu să-mi povestești verzi și uscate că nu mă interesează.”

-Scuze ca sunt prea vorbareata insa sunt cam dornica sa povestesc despre lumea mea. La fel cum sunt dornica sa aflu mai multe despre aceasta lume. Dar bine, daca asa vrei, ma voi limita in vorbit.

”Nu ai vorbit despre lumea ta, te-ai întins să te lauzi despre cât de multe limbi poți să vorbești că să arăți că faci parte dintr-o specie superioară. I am not impressed, sorry!” replică și își aprins lent alt tutun din pachetul de Blast.
”But it is amazing!” o contrazise băiatul care făcuse stația. ”Pot face o poză cu tine?”
Nana clătină din cap, dar se abținu la alt comentariu.

-Deocamdata nu. Il refuz eu.
Nu aveam inca incredere si nu stiam pe ce maini poate ajunge poza. Daca ajungea pe maini gresite, putea fi in pericol specia mea.
Ei bine voi incepe sa vorbesc si desprte lumea mea. La inceput pot spune ca e gresit ca o planeta sa se ia in calcul neaparat existenta apei in forma lichida la suprafata si oxigenul.
Noi locuim pe o planeta Oniboshi din alta galaxie dar avem si o baza subterana pe Marte. Despre Oniboshi pot spune ca are o atmosfera formata in majoritate din dioxid de carbon, axa planetei este drapta astfel incat pe toata suprafata planetei este vara tot timpul anului nu exista anotimpuri. Ploua intotdeauna la aceeasi ora zilnic dar apa nu rezista la suprafata insa cea din subteran nu are nici o problema. Avem izvoare de apa carbogazoasa subterane. Noi respiram dioxid de carbon si bem apa carbogazoasa.
Le explic eu.

”Oh diud...iar începe” suflă fumul în aer. ”Vă las atunci copii, să discutați, să vă cunoașteți mai bine... Matt, dacă pe pământ ai darul de a face fetele să dispară când apari, poate ai noroc cu extraterestra asta. Vorbește la fel de mult și ciudat ca și tine, vă potriviți” îl încurajă ea, dar era sarcastică.
Îl bătu pe umăr și o luă din loc.

-Fie eu nu sunt buna la socializare fie sora ta e prea pretentioasa. Spun eu.

O privi crud imediat când o auzi.
”Nu sunt sora lui, cap de pădure” se înfurie imediat, nu suporta să se considere că ar fi o astfel de legătură între ea și un .. nimeni. Nu că ea ar fi fost cineva la ce condiție socială avea, dar da..era pretențioasă.

Eu nici nu ma mai obosesc sa o privesc, ramanand in continuare cu privirea catre el si asteptand sa zica ceva.

”Nana... nu fii dură cu ea, e ceva extraordinar că mai există viață în spațiu, nu crezi?” încercă să o potolească și să o facă să revină la sentimente mai bune. Proastă decizie..
Abandonă țigara fumegândă și în doi timp și trei mișcări îl prinse de bluză și îl ridică în aer, arătându-și colții.
”Nu-mi spui tu mie ce să fac.”

-Hei voi doi, potoliti-va. Si va intrebati de ce nu venim mai des. Uite de aia. Razboaie, conflicte, violenta. Sunteti dezgustatori. Preferam sa nu ne bagam in treburile voastre. Sunt specii mai interesante in univers cu care merita sa colaborezi.

”Nu ne întrebăm de nimic...” îi dădu drumul tipului care se făcu clătită pe jos, întorcându-se cu fața la ea. ”Numai oamenii sunt suficient de stupizi și limitați să dorească vreo comunicare cu extratereștrii. Voi aveți lumea voastră , noi pe a noastră. E legea firii, nu trebuie să existe nicio comunicare ,cu atât mai puțin colaborări.”

CC

CC avea niste treburi neincheiate cu Matt, asadar in acea zi veni sa ii faca o vizita ca sa isi regleze conturile.
In schimb, tanara (care nu era tocmai tanara) il gasi in compania unor dame.
"Serios, Matt? Nu iti ajunge una? Acuma platesti doua ca sa te satisfaca?" isi facu ea intrarea ca de obicei.

-Nici vorba de asa ceva. Eu am venit de departe din proprie initiativa. Doar in vizita. Raspund eu.

”Da, de pe parte ,de pe planeta nebunilor” comentă deja agasată că tot apăreau ființe cu păr verde în jurul ei. Ce făcuse să merite asta? O mâncase pe ea undeva să plece din barul unde cânta...sigur ar fi putut să doarmă pe sub o masă pe acolo și nu observa nimeni.