Sanara:
Era o dimineata obisnuita, cel putin asa credeam. Cu o seara in urma fusese o furtuna deosebit de agresiva care ma fortase sa inchid laboratorul. Cand ma trezesc insa vad ca nu eram decat eu si prietena mea iar restul lumii din jur disparuse. Ne aflam cu casa si laborator cu tot, intr-o campie intinsa si pusite fara nici o locuinta in jur, o lume populata doar de dinozauri, pterodactili si dragoni.
Eram doar eu de dimensiunea unei papusi Barbie si Aiko de dimensiune normala in casa.
-Hei, Aiko, trezirea. Cred ca un fulger de aseara a activat masina timpului proaspat inventata de mine si ne-a trimis in preistorie.
Ii spun eu, care stateam pe perna, langa urechea ei.