worries on my mind

First topic message reminder :

Lelouch

Viața lui de colector de suflete nu era una foarte palpitantă. Poate și pentru că el era o persoană seacă , lipsită de reacții și sentimente. Se afla într-un parc aproape gol, cum se lăsase seara, stând pe bancă și fumând lejer dintr-o țigară. Movul părului și al ochilor săi îl făcea să fie poate cea mai ușor de reperat persoană din lume.

Nu se pricepea să dea cu mopul, mereu avusese persoane în slujba sa care să facă astfel de lucruri. Așa că ,deși abuzase recent mult de puterile sale, le folosii și pentru aducerea la normal a băii. Vru să se întoarcă la cartea sa,dar mai întâi trecu pe lângă camera fetei s-o verifice.

Statea ghemuita sub patura, fiind rosie ca racul insa pana la urma iesi de sub ea si se uita spre usa, vazandu-l pe Lulu. Se facu rosie din cap pana-n picioare si tipa. Lua perna si o arunca in el, aruncand apoi cu tot ce prindea in maini.

Rămase ca trăznit pentru că nu știa exact ce o apucase. Îi era mai mult decât simplu să se ferească, viteza lui întrecea viteza luminii . Aprinse lumina și o privi cu o sprânceană arcuită, total derutat.
”Ce s-a întâmplat?”

-Perversule! tipa si continua sa arunce pana ce nu mai avu cu ce.
Il privea nervoasa, avand fata rosie. Abia se mai tinea pe picioare si incepu sa-l vada pe Lulu in ceata. Isi acoperi jumate de fata cu mana si cazu in genunchi.

Dispăru de unde era și o prinse de umeri, ridicând-o în picioare.
”Înainte să mă mai acuzi de ceva gândește-te de 7 ori. Cam de atâta aveți voi nevoie oamenii ca să filtrați cum trebuie” îi spuse rece, total jicnit că o astfel de persoană îl credea.
Îi făcu semn să privească în jos și el își ridică palma, iar veșmintele ei se preschimbară sub văzul ei.
”Nu am văzut nimic .. în afară de faptul că n-ai încredere în mine. Acum voi pleca.”
Îi dădu drumul la umeri și o luă spre ușă.

Simti cum ii cade cerul in cap si pamantul ii fuge de sub picioare. Fugi dupa el si-l prinse in brate, tremurand din toate incheieturile.
-Imi pare rau, Lulu! Te rog, iarta-ma...ii spuse cu vocea tremurandu-i de parca era gata sa planga.

Se opri din mers, căci știa că dacă ar fi tras să meargă mai departe ar fi dat cu ea pe jos cum era mult mai puternic. Oftă adânc și se răsucii pe călcâie, încercând să fie mai rezonabil.
”E în regulă. Presupun că nu aveai de unde să știi că pot face și asta” deveni mai blând și îi atinse părul cu degetele sale înghețate.

-Totusi, asta nu e o scuza pentru ceea ce-am zis! Imi pare rau...
Se ura...se ura ca se indoise de singura persoana careia ii pasa de ea. Se tinea de el insa picioarele ii cedara si cazu in genunchi.

”Cred că tu ai și o problemă cu calciu...sau ai picioare din plastilină. Astfel nu îmi explic cum pici așa de des pe jos” spuse , însă nu avea un ton ironic sau de ceartă, ci ușor frustrat căci nu reușise de data asta să o prindă.
Se aplecă însă destul de rapid pentru a o ajuta să revină pe picioare.

-Hehe...zambi rusinata.
Il trase dupa ea si-l aseza pe pat, iar ea se aseza langa el, punandu-si capul in poala lui.
-Imi spui o poveste? il intreba avand privirea unui copil mic si inocent.

Nu credea că ar fi un narator prea bun, doar pentru că nu avea răbdare să redea detaliile și era destul de grăbit. Dar dacă ea își dorea asta atât de mult parcă nu avea totuși puterea să o refuze.
”Și cam din ce arie/domeniu ai vrea să fie mai exact?”

-N-are importanta. ii spuse zambind. Orice crezi tu ca ti-ar placea sa-mi povestesti.
Se ghemui, privindu-l cu caldura in ochi, abia asteptand sa vada ce avea sa-i povesteasca.

Nu prea cunoștea povești fericite, și n-ar fi vrut să îi spună tragedii care le trăise pe viu. Era un povestitor așa groaznic, cerința ei parcă îi puse capac...
”Bun ,fie, s-ar putea să o știi, e destul de în vogă în lumea voastră a muritorilor. A existat o dată o fată născută fără ochi. A fost oarbă toată viața, iar în adolescență și-a întâlnit adevărata dragoste. Pentru băiat nu conta că nu are ochi. Când a împlinit majoratul s-a găsit un donator. Operația a reușit, fata a început să vadă din nou. Însă când a văzut..a aflat că băiatul pe care îl iubea nu are nici el ochi. I-a spus că acum că ea are ochi nu mai poate fi cu unul ca el. L-a părăsit... stând pe pământ în jos, neputând să o mai vadă, băiatul a strigat în urma ei...Ai grijă de ochii mei!”

Ochii i se umplura de lacrimi si se chinuia sa nu izbucneasca in plans. Mereu evitase sa citeasca asemenea povesti de pe internet stiind cat sunt de dureroase. Isi sterse ochii si se intoarse pe o parte, inchizandu-i si adormi cu capul in poala lui Lulu, luandu-l strans in brate.

Nu mai era capabil de emoții. Probabil pe vremea înainte să își vândă sufletul și pe el l-ar fi atins, dar acum... era doar un trup gol, lipsit de orice fel de sentiment, aflat în slujba Diavolului.
O ridică ușor, cât să nu îi deranjeze somnul și o duse în patul ei, învelind-o. Acolo avea să se odihnească cel mai bine.

Il prinse in somn de brat si-l trase in pat langa ea. Isi puse capul pe pieptul lui, ghemuindu-se si il lua strans in brate. Se simtea in siguranta si n-avea de gand sa-l lase sa plece de langa ea.

Aproape că se lovi, el care era intangibil și toate cele. Nu se aștepta la asta. Deși avea încă un corp de muritor, pentru a putea locui printre ei și a le cumpăra sufletele..spiritul lui era demonic și nu avea nevoie de lucruri ca și somnul sau alte nevoi fiziologice. Chiar și așa rămase lângă ea, cu brațul în jurul ei ca și cum o ocrotea, veghindu-i în perfectă liniște somnul.

Avu un somn cat se poate de linistit, visand numai lucruri frumoase. Insa nu dura prea mult pana ce un vis se transforma in cosmar. Incepu sa devina agitata si sa-i stranga bluza lui Lelouch in pumni.
-Lulu...mormai ea tremurand.
Se trezi tipand, fiind foarte speriata din cauza cosmarului avut. Se uita la Lulu si-l lua in brate, fericita ca nu fusese nimic adevarat.

”E doar un coșmar, chinuri inventate de subconștientul tău. E în regulă.”
Avea puterea să manipuleze visele muritorilor, dar nu încercase niciodată. Poate pentru că ar fi însemnat un efort, iar el de felul său era o persoană destul de lejeră.

Isi sterse lacrimile si se departa de el, punandu-si capul pe perna. Il prinse ca un scai de brat, neavand de gand sa-i dea drumul.
-Cosmar sau nu, ma bucur ca esti bine si esti aici...Insa am o mica intrebare...Ainde gand sa-mi iei si mie sufletul cum faci cu ceilalti?

”Nu pot să-ți iau sufletul nici dacă vreau” îi răspunse ușor amuzat. ”Nu pot să iau decât sufletele deja otrăvite, în care se ascunde lăcomia, răutate, ura, invidia..sentimente care pătează sufletul. Al tău e pur, nu poate fi colectat de cei ca mine. Vizăm doar anumite persoane...the bad guys, you know” încercă să îi explice, deși nu știa cât de bine putea percepe ea ca și muritoare astfel de informații.

Sufletul ei era pur? Nu ii venea sa creada. Ura destule persoane si era invidioasa pe multi. Cum putea ca sufletul sa-i fie pur? Nu putea intelege, dar se hotari sa nu mai continuie cu intrebarile. Ii ridica mana lui Lelouch si incepu sa se joace cu degetele sale reci.
-Deci cei ca tine sunt buni din moment ce ii iau doar pe cei rai...

”Nu suntem buni, suntem răi .. cred. Suntem demoni până la urmă.. dar există regula asta. Ca să fie pace în lume sau mă rog, relativ.. Diavolul și Dumnezeu au creat linia asta. Noi îi condamnăm pe cei răi... mai devreme uneori, pentru asta sunt colectorii. Nu am voie să îi racolez pe cei care sunt buni...e destul de complicat. Pentru cei buni există îngeri și politica lor nu o știu.”
Niciodată nu se chinuise prea tare să înțeleagă, dar era foarte bun în ce făcea.

-Ok. Am inteles.
Ar fi vrut sa-l intrebe mai multe. Vroia sa-l cunoasca. Sa afle cat mai multe despre el. Dar nu vroia sa-l enerveze asa ca nu il mai intreba nimic. Ramase tacuta si continua sa se joace cu degetele lui. Ii lua apoi mana si o stranse la pieptul ei, inchizandu-si ochii.

Nu prea era vorbăreț. Nu fusese niciodată defapt, nici în viața umană. Nu îi plăceau persoanele care vorbeau mult și prost oricum, el era foarte atent la propriile vorbe. În schimb le aprecia pe cele care aveau izvoare de cuvinte, dar nu erau aruncate în van și aveau diverse înțelesuri. Îl fascina oarecum. Tăcu și el și doar se uită în aceea tăcere lung la ea cu acei ochi movulii.